Elena Juganaru – redescoperirea prin alergare

elena 2
Photo by Radu Cristi

Nume: Elena Juganaru

Varsta: 50 ani

Ocupatie: Coordonator echipa raportare, BCR

Sport: alergare

 

Te-ai apucat de alergat la 50 de ani. Ce te-a determinat sa faci asta? Si de ce alergare si nu alt sport?

Dupa un numar de ani destul de maricel (asa ca-n Alexandre Dumas… dupa 20 de ani) simteam o nevoie imperioasa de a petrece mai mult timp pe afara (adica mai mult decat cele 20 min. dimineata si seara in drum spre si de la metrou). Dupa cum stii jobul meu consta a sta in fata calculatorului 8-10 h ore pe zi. Ca sa nu mai spun ca in unele zile continui si acasa cu calculatorul cate 1-2 h/zi, dar nu mereu… slava Domnului.  Asa am inceput sa merg in parc cu cateii mei. Dar nici asa nu am fost multumita pentru ca ma enervau… ma enerveaza si azi ca sa fiu sincera…. trebuia sa merg din pom in pom, mergeam cand prea repede, cand prea incet, mai trebuia sa si curat dupa ei… Dar partea asta cu parcul a avut o parte buna pentru ca am vazut oameni de toate varstele alergand pe langa mine. Si aici a fost de-clikul… Mi-am zis: daca ei pot, eu de ce n-as putea? Macar asa un mers mai rapid daca nu chiar o alergare. Si asa am inceput.

De mentionat ca inainte de alergare au fost vreo 3-4 ani in care faceam indoor cycling. Dupa cum am precizat decizia initiala nu a fost sa incep vreun sport ci  sa petrec mai mult timp pe afara, asa ca alergarea, ca sport, are marele  avantaj ca petrec timp in aer liber, nu depinzi de orarul de la sala, nu platesti vreo taxa (decat daca te duci la vreun stadion) si in afara de asta, sunt si destul de multe competitii la care poti sa participi.
elena 5Cand, cat si unde alergi de obicei?
In ordine cronologica: am inceput sa alerg pe strazi (asta si din cauza faptului ca programul nu-mi permite sa alerg decat dimineata si-mi era frica sa ma duc singura in parc la 5.30 am :) si ulterior pe timpul verii in Tineretului. De la inceputul iernii si pana acum am alergat numai in Tineretului (asta si datorita faptul ca acum este o iluminare foarte buna in parc). Dar cat de curand voi incepe din nou sa alerg pe strazi pentru ca in parc zapada a devenit sticloasa si in unele locuri chiar s-a transformat in ghetus si mi se pare foarte riscant. Si mi s-a facut un dor de un long ruuuuuuun……
La inceputul lui 2016, alergam 4-5-6 km pe zi, cateoadata 4-5 zile la rand si dupa aceea o zi pauza, apoi am inceput sa-mi lungesc cursele, avand in vedere ca ma pregateam pentru primul semi din viata mea (Oct. 2016). Acum, de cand cu zapada, bat-o vina, alerg 7km sau 10 km, 2-3 zile la rand si apoi o zi pauza, in functie de cum ma simt. Nu vreau sa fortez nota, sa risc vreo accidentare, pentru mine este important ca ALERG  si vreau sa fac asta cat mai multi ani de acum incolo!
Cum ai reusit sa impaci alergarea cu perioadele de concedii sau de plecari in week-end? Ai alergat in acest timp?
Daaa, daca vrei poti!!! In weekend-uri alerg  la Statiunea Balneoclimaterica Pietroasele (adica la mine la tara) unde sunt niste dealuri destul de challening. Am mai fost plecata si in Delta iar alergarile de acolo cred ca le voi tine minte toata viata: caldura, umezeala, balegi, caini, vaci, tantari, praf,  gropi, iarba inalta, drum cu macadam…. cred ca as putea scrie o mica nuvela despre alergarile din Delta.Pana nu construiesc o pista de alergare, nu mai merg pe acolo.
elena 62016 = peste 2016 km alergati – o provocare pentru oricine, mai ales pentru un amator. Ce te-a motivat sa nu renunti pe parcurs?
Am tinut neaparat sa-mi ating targetul din 2016 (si aici trebuie sa-ti multumesc tie, pentru ca m-ai challengiuit) pentru ca vroiam neparat sa fac din alergare o obisnuinta si pentru ca dupa fiecare zi alergata, dupa fiecare km, ma simteam si ma simt victorioasa… Nu-mi vine sa cred ca sunt in stare SA ALERG.
Care a fost prima cursa la care ai participat? Cum si simtit emotiile acestei prime experiente?
Prima cursa a fost un cross-ul de 8 km la Padurea Copiilor (cred ca prin aprilie ) A fost o experienta de neuitat mai ales ca am fost inconjurata de colegii de serviciu care m-au incurajat tot timpul. Acesta cursa a fost botezul alergarii si pentru alti doi colegi care s-au apucat de alergat cam in acelasi timp cu mine: Cosmin si Betty. Ce mai, a fost super! Avem echipaaaaa, avem valoare……!!!
Care a fost cea mai mare realizare a ta din punct de vedere al alergarii? elena 3
Cea mai mare realizare a fost faptul ca m-am molipsit cu microbul alergarii si apoi semimaratonul din Oct.
In ce masura ti-a schimbat alergarea stilul de viata si relatiile cu cei din jur?
Cred ca cel mai important lucru este ca am intrat intr-o comunitate de oameni frumosi la suflet…. cel putin eu asa ii consider! Mi-am facut relatii noi, prieteni noi, abia astept urmatorul eveniment la care voi participa pentru ca voi avea posibilitatea sa alerg impreuna cu alti alergatori, lucru care mie imi cam lipseste. Din cauza faptului ca ies la alergat inainte sa cante cocosii, nu am niciun/nicio  partener/partenera de alergare si asta la un momentan dat poate fi destul de neplacut.
Vis-a-vis de alimentatie, ce pot sa spun: am citit o gramada de articole despre alimentatie, am invatat ce inseamna “carbo loading”, am reinceput sa mananc paste si paine, asta spre marea mea bucurie…. (anterior tinusem o dieta destul de stricta vreo 6 luni de zile). In prezent pot sa spun ca incerc sa mananc cat pot de sanatos, neavand niciun fel de restrictie din punct de vedere al alimentelor ci doar din punct de vedere al cantitatilor si al orelor de masa (dupa ora 18:00 nu mai mananc nimic).
Ce urmeaza in 2017?
Pentru 2017 mi-am propus mai multe semi-uri, aproape toate trail: Mamaia (nisip), Baneasa spring, Maratonul Regal (inca nu se stie sigur daca va fi tot la Sinaia), Corcova (se alearga prin vii), Baneasa autumn si Baneasa winter, of course…
Ce sfat ai da celor care inca nu au contactat “microbul” alergarii? De ce ar trebui sa se apuce de alergare?
As sfatui pe oricine, sa incerce macar o data! O incercare nu are ce sa strice. Apoi in functie de sentimentele incercate; curiozitate, febra musculara, bucurie, implinire, satisfactie sau poate insatisfactie, nu poti sti niciodata ce simte fiecare, sa ia o decizie….Continua cu alergarea, sau nu. Ca in orice domeniu ca sa ai succes, continuitate, trebuie sa-ti placa si sa te bucure ceea ce faci… atfel nu ai nicio sansa!
Nu am sa intru in detalii despre beneficiile alergarii, sunt altii mult mai bine pregatiti ca mine in acest domeniu, dar pot sa spun cu mana pe inima ca alergarea te face sa te simti viu si sa simti ca faci ceva benefic pentru tine si pentru sanatatea ta. Imi pare rau ca am descoperit acest lucru destul de tarziu….
Si ca o concluzie: ALERG deci EXIST!
elena 4
Gasca de alergatori de la birou